Monitorizarea calității aerului: ce sunt PM2.5, PM10 și NO₂ și cum interpretăm datele
Calitatea aerului reprezintă un factor important pentru sănătatea publică și pentru gestionarea mediului urban. Traficul rutier, activitățile industriale, încălzirea clădirilor și condițiile meteorologice influențează concentrațiile poluanților atmosferici.
Pentru a înțelege aceste variații, este necesară monitorizarea unor parametri precum particulele în suspensie PM2.5 și PM10, dioxidul de azot (NO₂) și monoxidul de carbon (CO).
Dar ce reprezintă acești indicatori, cum se interpretează valorile lor și ce informații poate oferi un sistem de monitorizare a calității aerului?
Ce sunt particulele PM2.5 și PM10?
Particulele în suspensie, cunoscute sub denumirea de particulate matter (PM), reprezintă un amestec de particule solide și picături lichide prezente în atmosferă.
Acestea sunt clasificate, printre altele, în funcție de dimensiunea lor aerodinamică:
PM10: particule cu diametrul aerodinamic de cel mult 10 micrometri (µm).
PM2.5: particule fine cu diametrul aerodinamic de cel mult 2,5 micrometri (µm).
PM2.5 reprezintă o fracțiune a particulelor PM10. Dimensiunea redusă permite particulelor fine să pătrundă adânc în sistemul respirator, iar expunerea la acestea este asociată cu efecte importante asupra sănătății.
Particulele atmosferice pot proveni din arderea combustibililor, trafic, anumite activități industriale, praf resuspendat și alte surse naturale sau antropice. O parte dintre particule se formează și în atmosferă, prin reacții chimice între diferiți compuși.
Ce reprezintă NO₂ și ceilalți poluanți gazoși?
Pe lângă particulele în suspensie, monitorizarea calității aerului poate include mai mulți poluanți gazoși.
Dioxidul de azot (NO₂) este un poluant asociat în special proceselor de ardere. Traficul rutier și instalațiile de combustie reprezintă surse importante. NO₂ are efecte asupra sistemului respirator și participă la procesele chimice care contribuie la formarea ozonului troposferic și a particulelor secundare.
Monoxidul de azot (NO) este emis în procesele de ardere și poate fi transformat în atmosferă în NO₂. Monitorizarea ambilor compuși poate oferi informații suplimentare despre evoluția oxizilor de azot.
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz rezultat în special din arderea incompletă a combustibililor. La concentrații ridicate, acesta afectează transportul oxigenului în organism.
Dioxidul de carbon (CO₂) este un gaz cu efect de seră, provenit atât din procese naturale, cât și din activități umane. Monitorizarea lui poate avea aplicații specifice, dar CO₂ nu trebuie confundat cu poluanții utilizați în mod obișnuit pentru evaluarea calității aerului exterior în raport cu limitele europene pentru PM2.5, PM10 sau NO₂.
De ce contează condițiile meteorologice?
Concentrațiile poluanților atmosferici nu depind exclusiv de cantitatea de emisii.
Temperatura, umiditatea, vântul, precipitațiile și stabilitatea atmosferică influențează dispersia, transportul și transformarea poluanților.
De exemplu, în condiții de dispersie atmosferică redusă, poluanții se pot acumula în apropierea surselor de emisie. În alte situații, circulația aerului poate favoriza diluarea și transportul acestora.
Condițiile meteorologice pot influența și calitatea măsurătorilor efectuate cu anumite tipuri de senzori. Umiditatea ridicată, variațiile de temperatură și caracteristicile tehnice ale instrumentelor trebuie luate în considerare la analiza datelor.
Din acest motiv, monitorizarea simultană a poluanților și a parametrilor atmosferici oferă un context mai bun pentru interpretarea rezultatelor.
Ce spun recomandările OMS și legislația europeană?
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat în 2021 recomandări privind concentrațiile principalilor poluanți atmosferici, pe baza dovezilor științifice referitoare la efectele asupra sănătății.
Pentru mediile anuale, recomandările OMS sunt:
PM2.5: 5 µg/m³
PM10: 15 µg/m³
NO₂: 10 µg/m³
Aceste valori sunt recomandări bazate pe protecția sănătății, nu limite legale obligatorii.
În Uniunea Europeană, Directiva (UE) 2024/2881 stabilește standarde actualizate privind calitatea aerului înconjurător.
Pentru 1 ianuarie 2030, directiva prevede următoarele valori-limită anuale:
PM2.5: 10 µg/m³
PM10: 20 µg/m³
NO₂: 20 µg/m³
Este important de precizat că acestea sunt valori-limită stabilite pentru 2030, nu limite care trebuie prezentate drept deja aplicabile în noiembrie 2026.
Evaluarea conformității cu cerințele legale presupune utilizarea metodelor de evaluare și respectarea cerințelor de calitate a datelor prevăzute de legislația aplicabilă.
Ce informații oferă monitorizarea locală a calității aerului?
Monitorizarea locală permite observarea concentrațiilor măsurate în anumite puncte și a modificărilor înregistrate în timp.
În funcție de amplasare, configurația senzorilor și calitatea măsurătorilor, datele pot fi folosite pentru:
Identificarea variațiilor zilnice și sezoniere ale parametrilor monitorizați.
Compararea evoluției concentrațiilor în diferite intervale de timp.
Observarea unor episoade cu valori ridicate care necesită analiză suplimentară.
Analizarea relației dintre măsurători și condițiile atmosferice.
Susținerea activităților de cercetare, informare și management de mediu.
Este necesară o distincție între monitorizarea suplimentară și monitorizarea destinată evaluării oficiale a conformității.
Un sistem de senzori poate furniza informații utile despre condițiile locale, însă utilizarea datelor sale în scopuri de reglementare necesită îndeplinirea cerințelor tehnice și legale aplicabile.
SmartAir City: monitorizarea parametrilor de mediu într-o platformă digitală
SmartAir City este o soluție IoT dezvoltată de SYSWIN SOLUTIONS pentru monitorizarea calității aerului exterior și a condițiilor atmosferice în zone urbane și industriale.
În funcție de configurația selectată, soluția permite monitorizarea unor parametri precum PM1, PM2.5, PM10, NO, NO₂, CO și CO₂, precum și a temperaturii aerului, umidității relative și presiunii atmosferice.
Măsurătorile sunt transmise către o platformă digitală centralizată, care oferă posibilitatea de a vizualiza parametrii monitorizați, de a consulta date istorice, de a analiza tendințe și de a configura alerte.
Soluția poate fi utilizată în proiecte de monitorizare urbană, în zone industriale și în activități de cercetare sau educație, în funcție de cerințele fiecărui proiect.
Prin centralizarea măsurătorilor, SmartAir City sprijină accesul la informații relevante despre condițiile de mediu din punctele monitorizate.
Concluzie
Monitorizarea calității aerului începe cu înțelegerea parametrilor măsurați și a condițiilor în care sunt colectate datele.
PM2.5, PM10 și NO₂ sunt indicatori importanți pentru evaluarea poluării atmosferice, iar interpretarea lor corectă presupune luarea în considerare a perioadei de mediere, a condițiilor meteorologice și a calității măsurătorilor.
Soluțiile IoT de monitorizare pot completa informațiile existente prin măsurători locale și prin instrumente digitale de analiză.
Descoperă SmartAir City, soluția SYSWIN SOLUTIONS dedicată monitorizării parametrilor de calitate a aerului și de mediu.

Surse și documentație




Comentarii